„Mă numesc Igor, am 43 de ani, am locuit în Federația Rusă din 1997 până în 2017. La moment locuiesc în Moldova, sunt antreprenor, desfășor activități legate de SPA, de băi”. Așa și-a început istoria moldoveanul care a făcut parte dintr-o grupare criminală din Rusia.

„Am o poveste foarte grea în spate. Acasă eram pentru familie un tată și un soț iubitor, dar în realitate aveam o viață criminală, în urma căreia am fost închis pe un termen de peste 13 ani. Am fost închis pentru pumni, pentru furt de mașini, pentru amenințare cu pistolul. Am stat de 3 ori după gratii. În Moldova tot am avut niște legături cu puterea, dar nu am stat mai mult de o lună, pentru că am primit 3 ani cu suspendare pentru ceea ce am făcut aici”, a relatat bărbatul.

„Am pierdut un frate din cauza acestei vieți. L-au încurcat cu mine și l-au otrăvit.”

„Mândru de așa viață nu poți fi, asta e boală, pierdere de prieteni, scârbe, pierdere de viață, de ani, părinții au stat prin spital cu tensiune, cu probleme cu inima. Poate înainte era un motiv de mândrie, dar acum a rămas o traumă foarte grea. Am avut un frate pe care l-am pierdut, din cauza acestei vieți. L-au încurcat cu mine și l-au otrăvit. Fratele meu nu a avut treabă cu viața interlopă, cu criminalul, era băiat de treabă, de familie, avea o firmă în construcții. Până astăzi port răspundere pentru familia și copiii lui, cu asta trăiesc. Nu-s omul care eram cândva, vesel, pozitiv, lider în toate veseliile, îmi plăcea muzica, mașinile, sportul etc. Am pierdut interesul, iar acum foarte greu îmi revin”, mărturisește Igor.

„Am trecut prin foarte multe situații de care poți vedea doar prin filme”

„Nu mai am nicio legătură cu lumea criminală, deși am trecut prin foarte multe cazuri de care poți vedea doar prin filme. De acolo sunt doar două drumuri: ori la cimitir ori închei cu această viață și îți faci o familie, viața, ai un loc de lucru, iar dacă ești mai hâtru, poți deschide și un business”, spune moldoveanul.

„Cei din grupare au pus ochiul pe mine, au început să aibă încredere în mine, să mă ia cu ei, deși eram un copil încă”

Bărbatul a plecat cu părinții în Federația Rusă când încă era în clasele primare: „Ne-am oprit în orașul Vladimir, pe care-l cântă Mihail Crug, cu pușcăria „Владимирский централ”. Acolo se află și Academia FSB, două școli de poliție. Atunci deja Putin venise la putere, criminalul era foarte puternic, vreo 6 grupări serioase în oraș. Școala mi se dădea foarte greu. De atunci mă vedeam că voi fi o autoritate, cu lănțișor la gât, cu sacou, cu Mercedes. Credeam că asta e viața. Câtă bătaie am primit de la tata să nu merg cu acei băieți, eu oricum mă duceam, mă antrenam. Am ajuns la faptul că ei au pus ochiul pe mine, au început să aibă încredere în mine, să mă ia cu ei, deși eram un copil. Nu mă implicau în chestii serioase, dar îmi plăcea să merg cu ei. Era un responsabil pe pușcăria principală, care strângea tot ce se aducea pentru deținuți din toată Rusia - ceai, țigări, bomboane, sa să ducă apoi totul la pușcărie. Era foarte cunoscut, îl știau toți, iar unde nu reușea, mă duceam eu în locul lui, aveam 16-17 ani. Tata deja se temea că dacă mă bate, m-aș fi plâns lor și ei ar fi venit la el să-l întrebe de ce o face. De multe ori îl speriam cu asta. El ca tată îmi voia binele, mă întreba: „La ce te va aduce asta? Unde vei ajunge? Tu ai văzut la mine așa ceva? Nu.” Eram verde atunci, nu aveam răspunsuri la întrebări. Fratele era mai mare cu un an ca mine, dar a înțeles, nu îi plăcea viața asta”.

„Mama se ruga pentru mine la mănăstire, nu spunea nimic, dar se vedea scârba pe fața ei”

„De la 16 ani eu deja știam mai mult de 40 de hoți în lege, care majoritatea acum nu-s în viață. Mama se ruga pentru mine la mănăstire, nu spunea nimic, dar se vedea scârba pe fața ei. Tata devenise mai rece. Acum înțeleg câtă durere le-am adus, fiind eu acum părinte”, spune Igor.

„La Armata din Moldova am învățat să împușc din tot felul de arme”

Când a venit timpul să facă armata, Igor a revenit în Moldova, cu fratele său: „Am făcut armata ambii, la Bălți. Pe el l-au luat apoi la Cocieri, la menținerea păcii, iar eu am rămas în Campania de cercetare. Armata era la pământ atunci, dar ne-au învățat de toate, trăiam câte trei luni la poligon, știam să împușc din toate tipurile de arme. Susțineai examen acolo. Apoi am vrut să merg pe contract, dar mi s-a spus că nu se achită salariile cu lunile și am decis să plec înapoi în Rusia”.

„Brigada noastră ținea saloane de vânzare a mașinilor, magazine de calculatoare, oamenii care aveau diferite fabrici, afaceri”

La revenirea din Moldova, Igor s-a reîncadrat în lumea interlopă: „Brigada noastră de acolo deja era la nivel serios, țineau sub ei saloane de vânzare a mașinilor, magazine de calculatoare, oamenii care aveau diferite fabrici, afaceri”.

„Eram cea mai dură grupare. Eram toți sportivi, nu consumam nici droguri, nici alcool”

„Noi eram cea mai dură grupare. Eram toți sportivi, nu consumam nici droguri, nici alcool, nici nu fuma nimeni. Dacă te prindeau că te droghezi, te duceau în sală, te călcau toți în picioare și te puneau să recunoști că ești narcoman și te știa toată țara, erai exclus din lumea interlopă”, povestește bărbatul.

„Cei care nu voiau să plătească se pomeneau cu incendiu la firmă, li se dădea foc la mașină sau li se săpa o groapă în pădure”

„Cu cei care nu erau de acord să se împartă cu noi se puteau întâmpla multe - fie un incendiu la firmă, fie li se dădea foc la mașină, fie erau duși în afara orașului ca să le dea o lecție, să-i sape o groapă și să-l țină acolo, cu scopul de a-l distruge psihic. Nu aveai voie să-i atingi familia și copiii, se lucra mai mult psihic cu el. Omul înțelegea că are ce pierde și cădea de acord să dea bani”, dezvăluie Igor.

„De multe ori a venit Poliția la mine acasă”

„După ce am intrat în joc, de multe ori a venit Poliția la mine acasă. Trăiam deja cu o fată, tot din Moldova, dar ne cunoscusem în Rusia. Ea a fost prima mamă a copiilor mei. Mama era contra să am relații cu vreo fată din Rusia, considera că acelea iubesc să bea alcool etc. Era prima mea femeie, eu primul ei bărbat, i-am intrat mamei mele în voie. Eu cred că acasă trebuie să fii cel mai bun bărbat și cel mai bun om”, spune bărbatul.

„Eu nu dormeam normal, un ochi era închis și altul deschis”

Prima dată, Igor a ajuns după gratii la circa un an după armată: „Îmi plăceau foarte tare bătăile, să mă bat. Noi știam că se schimbă puterea, Poliția, politica, oricum odată și odată vom fi luați de fund. Când anii trec și te faci deja bărbat, vrei familie, începi să simți valorile familiei, nu stai cu grija că acuș îți sar ferestrele și intră mascații peste tine și te vor pune la pământ, pentru că așa se întâmpla, nu se uitau că e tata, mama, lucrau dur. Eu nu dormeam normal, un ochi era închis și altul deschis”.

„Se auzeau cazuri că cei care ieșeau din grupări, peste câteva săptămâni erau găsiți morți”

„Când cineva voia să iasă din joc, se făcea adunare. Omul putea să motiveze că nu mai are sănătate, erau și oameni în vârstă, cu 3-4 termene de pușcărie. Sau persoana spunea că vrea să facă familie, să aibă o viață liniștită. Își asuma că nu va povesti nimănui ce știe, în caz contrar, discuția era scurtă. Trecând prin așa viață, nu poți să îți pui în pericol prietenii, brigada din care ai făcut parte. Se auzeau cazuri că cei care ieșeau din grupări, peste câteva săptămâni erau găsiți morți - fie accident, fie împușcat în mașină”, povestește bărbatul.

„M-au dus la „Владимирский централ”, o pușcărie pentru blatnîe”

„Când am ajuns prima oară la pușcărie, lumea deja mă știa cine sunt eu. M-au dus la „Владимирский централ”, o pușcărie pentru blatnîe, unde stau pe viață. Jumătate din acea închisoare e muzeu, a stat acolo și feciorul lui Stalin și scriitori care erau împotriva puterii etc. Toți hoții au trecut pe acolo. Viața era puțin altfel, erau mulți grei ai lumii interlope, umblau cu lanțuri groase de aur, cu telefoane, care abia apăruseră pe piață, cu costume de la Gucci, din grupări din Moscova, de prin toată Rusia. Camera era destinată la 15 persoane, dar puteau fi 105 și dormeau pe rând, acum sunt conservate pușcăriile, nu stă nimeni, pentru că sunt duși toți la război. Abia intrasem în asart, am ieșit de acolo cu experiență, am făcut cunoștință cu oameni din alte grupări, cu așa-zise legende ale lumii interlope. Din trei ani, jumătate de an dacă am văzut soarele, eu nu știam dacă plouă, dacă ninge, dar nu înțelegeam, pentru că eram tânăr”, relatează moldoveanul.

Cum a ajuns Igor din nou după gratii, dar și cum s-a întâmplat că fratele său a fost otrăvit în locul lui și cum a reușit să scape de lumea criminală, să revină în Moldova și să pornească o afacere aflați din monolog:

---