„Am urmărit declarațiile ministrului Educației, Dan Perciun, în legătură cu cazul elevei din Țânțăreni, care, potrivit informațiilor apărute în presă, ar fi fost strangulată cu o curea de către un coleg de școală.

Am citit și relatarea jurnalistei care a adus în atenția publicului informații despre presupuse episoade anterioare de violență, intimidare și hărțuire în aceeași instituție de învățământ.

Și mă întreb: ce trebuie să se mai întâmple cu un copil pentru ca autoritățile să înțeleagă că violența în școli nu este o problemă de imagine instituțională, ci una de siguranță, de responsabilitate și de respectare a drepturilor fundamentale ale copilului?

Când un asemenea caz devine public, eu, în calitate de avocat și apărător al drepturilor omului, aștept ca ministrul Educației și reprezentanții instituțiilor responsabile să iasă în fața societății și să spună:

„Cunoaștem cazul. Regretăm profund ceea ce a trăit această copilă. Suntem alături de victimă și de familia ei. Vom verifica toate circumstanțele, inclusiv eventualele sesizări anterioare, reacția cadrelor didactice și a conducerii școlii. Vom lua măsurile legale necesare pentru protejarea copiilor și prevenirea unor asemenea situații.”

Asta înseamnă asumarea responsabilității instituționale!

Nu declarații de genul „se cunosc, nu vreau să intru în detalii””, a menționat Violeta Gașițoi.

„Ce trebuie să înțeleagă societatea dintr-o asemenea afirmație? Că existența unei relații de cunoaștere între doi elevi ar putea explica sau diminua gravitatea unei agresiuni?

Domnule ministru, chiar dacă cei doi copii s-ar fi cunoscut foarte bine, chiar dacă ar fi existat un conflict anterior, nicio relație, nicio provocare și nicio împrejurare nu justifică strangularea, agresarea sau umilirea unui copil!

Într-un stat care aspiră la integrarea europeană, autoritățile trebuie să transmită un mesaj lipsit de orice ambiguitate: violența nu este tolerată, iar victima nu trebuie pusă în situația de a-și justifica suferința.

Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, în special articolele 3 și 19, obligă statul să acorde prioritate interesului superior al copilului și să adopte măsuri pentru protejarea acestuia împotriva tuturor formelor de violență fizică sau psihică.

Aceste obligații nu sunt simple declarații de principiu. Ele presupun prevenire, intervenție, investigare și mecanisme efective de protecție.

Eu aștept măsuri concrete, nu explicații care lasă loc interpretărilor!

În primul rând, solicit o evaluare serioasă a siguranței copiilor în instituțiile de învățământ. Acolo unde există sesizări repetate privind bullyingul, amenințările și agresiunile, autoritățile trebuie să verifice dacă acestea au fost documentate, dacă părinții au fost informați și ce măsuri au fost întreprinse.

În al doilea rând, consider necesară examinarea introducerii unui sistem de supraveghere video în școli, inclusiv pe coridoare și, în condiții strict reglementate, în sălile de clasă. Nu vorbesc despre supravegherea arbitrară a copiilor sau a profesorilor, ci despre un mecanism de siguranță, cu garanții clare privind protecția datelor personale, accesul la înregistrări și interzicerea utilizării abuzive a imaginilor.

În al treilea rând, trebuie revizuite mecanismele de răspundere disciplinară pentru faptele grave și repetate de violență. În cazurile în care măsurile educaționale și de protecție se dovedesc insuficiente, trebuie să existe posibilitatea aplicării unor măsuri ferme, inclusiv transferul obligatoriu sau, acolo unde cadrul legal și dreptul la educație permit, exmatricularea, cu asigurarea continuării studiilor.

„Rezultatele școlare excelente nu pot constitui imunitate pentru violență!" Un elev care învață bine nu dobândește prin aceasta dreptul de a teroriza alți copii.

În al patrulea rând, trebuie verificată răspunderea persoanelor adulte care aveau obligația să prevină asemenea situații. Dacă se confirmă că au existat sesizări ignorate, acte de intimidare a victimelor ori încercări de mușamalizare, acestea trebuie să atragă consecințe legale, nu doar discuții în ședințe administrative.

Și, în sfârșit, trebuie să încetăm să tratăm bullyingul ca pe o simplă ceartă între copii.

Un copil care își terorizează repetat colegii nu reprezintă doar o problemă disciplinară. Este un semnal că mecanismele de prevenire și intervenție nu funcționează corespunzător.

Iar atunci când o familie ajunge să-și transfere copilul la altă școală pentru a-l proteja de agresiuni, trebuie să ne întrebăm de ce copilul care reclamă violența este cel nevoit să plece, în timp ce problema rămâne în instituție.

Nu cer condamnarea publică a unui minor înainte de stabilirea faptelor. Nu cer încălcarea prezumției de nevinovăție și nici divulgarea identității copiilor implicați.

Cer ca statul să protejeze victima, să investigheze faptele, să asigure garanțiile legale tuturor copiilor implicați și să tragă la răspundere persoanele care și-au încălcat obligațiile.

Domnule ministru, atunci când vorbiți public despre un copil care ar fi fost victima unei agresiuni atât de grave, fiecare cuvânt contează.

Societatea nu așteaptă de la dumneavoastră insinuări, justificări sau declarații ambigue. Așteaptă empatie, fermitate, transparență și acțiuni.

„Un ministru nu trebuie să aștepte ca un copil să ajungă în stare critică pentru a descoperi că într-o școală există o problemă de siguranță."

Și încă ceva: instituțiile de învățământ nu trebuie protejate de scandaluri prin tăcere. Copiii trebuie protejați de violență prin acțiuni!

„ȘCOALA TREBUIE SĂ FIE UN LOC ÎN CARE COPILUL ÎNVAȚĂ, NU UN LOC ÎN CARE ÎNVAȚĂ SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ!"

Iar statul care nu reușește să asigure această protecție are obligația să explice public ce nu a funcționat și ce va schimba.

Pentru că dreptul copilului la educație nu poate fi separat de dreptul său la viață, integritate fizică, demnitate și siguranță”, a conchis avocata.

O adolescentă de 15 ani ar fi fost lovită de un coleg de aceeași vârstă într-o școală din localitatea Țînțăreni, raionul Anenii Noi. Incidentul ar fi avut loc pe 20 octombrie, iar poliția investighează cazul.

Ministerul Educației și Cercetării anunță că a fost inițiată o anchetă de serviciu după ce o adolescentă de 15 ani ar fi fost bătută de un coleg, la o școală din Anenii Noi. Ministrul Dan Perciun spune că elevii implicați și cei care au fost martori vor beneficia de sprijin psihologic, iar cazul a fost sesizat Poliției.

Fata de 15 ani, bătută de un coleg la școala din Țînțăreni, este spitalizată. Mama adolescentei, Anna Butucel, susține că băiatul ar fi lovit-o cu cureaua, ar fi trântit-o la pământ și ar fi luat-o de gât, în fața altor elevi. Femeia a declarat pentru UNIMEDIA că ar exista și alte plângeri privind comportamentul băiatului.

Ministrul Educației, Dan Perciun, a comentat cazul grav de la o școală din Țînțăreni, Anenii Noi, unde o elevă a fost bătută de un coleg de clasă. „Cei doi elevi se cunosc, nu voi da mai multe detalii decât atât. Se lucrează cu ambii elevi, cu părinții, cu colegii care erau în clasă și se stabilește și unde era cadrul didactic”, a declarat oficialul, care a comentat și zvonurile privind tentativele de mușamalizare a incidentului ieșit din comun.

---