„Pe 25 septembrie 2023, fostul meu soț, tatăl copiilor mei, s-a sinucis la 3 luni după divorț, dar înainte de asta mă sunase. Mi-am dat seama că am trăit toată viața într-o minciună cu el. M-a sunat la miezul nopții și mi-a spus: Valica, te rog descuie casa că vin băieții de la vamă și le trebuiesc bani din seif. El lucra cu sora lui ceva. I-am spus că îi descui casa ca să nu mă mai trezesc mai târziu și el să vină să-și ia ce-i trebuie. El a intrat nu ca de obicei, cum era el grijuliu, să nu trezească fetele, să nu aprindă lumina, a intrat încălțat și a mers la seif, eu am auzit doar un zdrăngănit de metal și rezerva de bani din casa noastră el a luat-o și a mers și s-a împușcat. Dar înainte de asta m-a telefonat, la vreo 5 minute după ce a ieșit din casă. „Valica, eu mai am șansă să vin la tine înapoi ca bărbat?”, m-a întrebat. I-am răspuns că nu, iar el mi-a zis că se „usucă”. I-am spus: „Asta e responsabilitatea ta”. Mi-a întrerupt, eu îl sunam, el nu răspundea la telefon și probabil acela a fost momentul în care el s-a împușcat în inimă”, a relatat Valentina Zaporojanu.

Soțul său avea armă din anul 2020: „Când mi-a arătat-o, m-am speriat că mă împușcă pe mine. Noi am divorțat în iunie, dar în aprilie el îmi zicea că dacă pleacă, se duce cu tot cu copii, precum că eu sunt o mamă nu știu de care”.

Valentina și-a anunțat soțul din luna februarie că vrea să dea la divorț: „Eu am mers conștient la acest pas, că aleg să divorțăm și rămânem tată și mamă pentru copii. În felul acela nu se mai putea, totul în casă nu era bun și nici ok din vina mea și eu mă învinovățeam ca și cum da, ceva cu mine e în neregulă. Infidelitate nu a existat, nici din partea mea, nici din partea lui, cel puțin nu am simțit și nu am văzut așa ceva și nu cred să fi fost. Violență fizică nu era, dar a fost un fel de manipulare și că totul era din vina mea. Îmi spunea că a fost un prost că nu s-a însurat. Am mers împreună ca și cuplu până în 2018 - 2019”.

Femeia spune că a aflat abia dimineață că noaptea, fostul ei soț și-a pus capăt zilelor: „Am văzut că nu răspundea, îmi era frică de ce ar putea fi, dar nici nu am avut curiozitate să merg să văd ce ar putea fi. Am încuiat ușa, eram în siguranță în casă cu copiii lângă mine, pe responsabilitatea mea. Mă uitam pe geam și vedeam că mașina lui stă la poartă, că nu e plecat nicăieri, cu băieții cu vama. Am așteptat să se facă ziuă, undeva în mintea mea nu credeam că se întâmplase ceva și mă gândeam să nu dăm nas în nas pe scări, urma să îmbrac fetele, să le duc la grădiniță și să merg la lucru. La ora 10:00 m-a sunat sora lui: „Valica, nu știi ce-i cu Iura, că nu răspunde?” L-am rugat pe fratele meu să meargă să vadă ce e acasă, el a văzut momentul și m-a telefonat. Eu am sunat întâi o profesoară de a mea să văd ce să fac cu copiii în situația aceasta. Ea mi-a spus că asta a fost decizia lui și în niciun caz să nu mă învinovățesc. Mi-a spus că fetițe noastre, de 1 an și 5 ani, în niciun caz nu trebuie să participe la asta. Fratele când m-a sunat, tușea: „E împușcat, sună la Poliție”. Mă gândesc că bine că nu m-am dus noaptea să văd de ce nu răspunde”.

Valentina spune că îi dase deja o șansă soțului său, după divorț: „L-am primit înapoi și simțeam de parcă îmi mănâncă corpul, ca un lucru rău. Am zis: „Doamne, eu îmi bat joc de mine”. Voiam să mă jertfesc pentru cineva, dar nu era de jertfit. Era că am luat o decizie și mergeam pe un parcurs, ca și la un copil pe care îl înțărci și la două zile mai încerci să-i dai, dar deja nu-i, un proces care trebuie să se încheie firesc”.

Femeia s-a confruntat nu doar cu sentimentul de vină: „O parte din mine îmi spunea că dacă mai lăsam... Apoi a venit neamul și societatea, persoanele care au venit la înormântare, nimeni nu vorbea, a fost un coșmar. Nu aș zice că mă învinovățeau, dar existau niște speach-uri de la apropiații lui la sicriu că „nu ți-a adus nici copiii să te vadă”, „așa-i dacă se însoară cu persoane nepotrivite”.

Valentina a făcut terapie: „Terapeutul m-a întrebat „tu l-ai împușcat?” „Dacă tu îl împușcai, tu erai vinovată, dar dacă nu, te-ai eliberat, a fost alegerea și decizia lui. Nu știu ce îi face pe oameni să ia asemenea decizii și să nu-și asume responsabilitatea de părinte, asta e cel mai dureros. Asta mă doare acum, durerea copiilor mei. Eu am ales să intru conștient în relația aceasta, să ies din ea, eu am vrut-o, am vrut casă, am vrut copii, Dumnezeu mi-a dat, Iurie a fost omul care m-a ajutat să facem asta împreună. Fiica Victoria îmi tot zice că îi e dor de tata, mă doare durerea ei, dar eu pot să-mi asum doar rolul meu de mamă”.

După moartea soțului, Valentina s-a mutat cu copii la chirie: „Aveam frica de faptul că ar putea să-mi facă ceva rău frații lui, deși în realitate asta nu a fost, dar în mine exista o anxietate, îngrijorare, tot mă gândeam că e din cauza mea, că a venit și eu nu i-am dat mâna, iar el a ales să plece”.

Cum a început relația de dragoste dintre Valentina și soțul său, ce s-a schimbat după ani de căsnicie și cum vede ea cazul suicidiului lui Gheorghe Moldovan, prin prisma propriei experiențe, aflați din interviu.

Cazul lui Gheorghe Moldovan, arbitrul de la Orhei care s-a sinucis în fața fostei soții și a copiilor, la doar câteva zile după divorț, a căpătat rezonanță națională.

Bărbatul în vârstă de 30 de ani ar fi planificat din timp acțiunile sale. Ultimul a postat, înainte de tragedie, mai multe imagini video pe rețele în care a transmis mesaje cutremurătoare.

Totul s-a întâmplat pe 28 septembrie. Potrivit informațiilor preliminare, acesta s-ar fi prezentat la domiciliul soției, iar între cei doi existau neînțelegeri familiale.

„Am încercat până la ultima secundă să-i salvez viața”, a mărturisit Irina Moldovan, ex-soția arbitrului care și-a pus capăt zilelor în curtea casei, în fața ultimei și a copiilor lor. Femeia a făcut primele declarații după tragedie și a respins acuzațiile că și-ar fi dorit moartea soțului.

Irina a dezvăluit cum decurgea viața de cuplu atunci când nu erau în public, ce conflicte au precedat divorțul, dar și cum bărbatul i-ar fi rupt piciorul uneia dintre fetițele sale, la o criză de nervi. „A venit cu fetița în brațe și mi-a spus că nu știe ce are, dar un picior e mai scurt. Am plecat la urgență, s-a depistat că e rupt osul femural, care e cel mai puternic os din organism și care nu se rupe atât de ușor. Medicii în fiecare zi mă întrebau cum e posibil. Am ascuns ce s-a întâmplat, am tăcut, le-am spus doar că Gheorghe se juca cu copiii și posibil fetița a căzut. Dar știam ce s-a întâmplat, de fapt. Fetița mai mare a fost martoră în această situație și mi-a demonstrat pe o păpușă cum el i-a rupt piciorul”, a relatat femeia.

A primit o palmă doar pentru faptul că mânca niște dulciuri, iar el o considera grasă. Au urmat și alte scene de violență fizică, „pedepse” emoționale, economice și de alt gen atunci când ea își permitea să-și expună opinia sau nu i se supunea așa cum voia el, a mai povestit Irina. Femeia a dezvăluit că Gheorghe avea trei arme, două de apărare și una de vânătoare, iar plângerile la Poliție nu au dat niciun rezultat. Mai mult, bărbatul ar fi planificat să o împuște pe Irina chiar de ziua fiicei lor mai mari, pe fratele ei și apoi să se sinucidă, dar planurile i-au fost date peste cap.

În Republica Moldova, circa 260 de persoane s-au sinucis anul trecut. Aproape 4 din 5 cazuri au fost în rândul bărbaților. Psihologii spun că rușinea, orgoliul sau teama de a cere ajutor îi pot determina să-și ascundă suferința și să înfrunte singuri perioadele de criză. Ultimul caz tragic de acest gen a fost al lui Gheorghe Moldovan, intens comentat în spațiul public. Experții au explicat ce se întâmplă cu un om atunci când nu mai face față suferinței și dacă tragedia de la Orhei putea fi evitată.

Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News